O nouă poveste cu peştişorul de aur

   A fost odată un Om. Locuia el la marginea unei păduri, într-o casă de lemn. Îi plăcea să pescuiască, să umble la vînătoare, să asculte trilurile păsărilor, să bea apă din izvor.
   Într-o zi, Omul îşi aruncă undiţa în apă, nădăjduind să prindă cît mai mult peşte. Trecu o bună bucată de vreme, dar peştele nu se prindea. Deodată, însă, simţi că trage cineva de undiţă. Nu-i veni a crede: prinse un peştişor care era tot poleit cu aur.
 - Omule, ştiu că-mi vei cere să-şi îndeplinesc trei dorinţe. Aşa voi face, dar cu condiţia că mă vei elibera.
 - Bine. Dacă îmi vei îndeplini dorinţele, te voi elibera.M-am plictisit să locuiesc în căsuţa cea de lemn. Vreau o casă din piatră, cu lumină electrică şi încălzire.
   S-a întors Omul acasă şi găseşte o casă din piatră. În interiorul casei - mobilier diferit, apa curge din robinet, aragaz, lumină electrică şi alte comodităţi.
 - Aşa viaţă mi-am dorit întotdeauna!!!
Dar mai am o dorinţă. De ce să umblu pe jos, dacă îi pot cere o maşină?!...
Peştişorul îi îndeplini şi această dorinţă. Primi Omul o maşină. Construi drumuri ca să poată merge cu maşina.În scurt timp, multe poteci s-au transformat în drumuri asfaltate. Dar Omului tot puţin îi era şi simţi el că ar mai vrea ceva.
 - Vreau o uzină să apară în acest loc. Vreau să fiu bogat!
 - Bine! Vei avea uzină. Dar ţine minte: e ultima ta dorinţă!
   Privea Omul fericit la uzina lui. Dar dimineaţa, cînd se trezi, se înspăimîntă: fumul învălui cerul, apa murdară curgea în rîu. Începu a strănuta, îi venea greu să respire.
 - Ce-am făcut ?!
Începu a chema disperat peştişorul de aur. Din tot sufletul ruga peştişorul să refacă totul precum a fost de la bun început.Mult timp strigase, dar nimeni nu-i răspundea. Peştişorul zăcea bolnav. Omul distruse natura, iar murdăria rîului îi "luase" puterile miraculoase...
                                                                                 (revista Spiriduş 2008)