CUM II EDUCAM PE COPII SA IUBEASCA LECTURA?

O imagine face cat o mie de cuvinte, se spune. Dar o mie de cuvinte pot genera o mie de imagini diferite, in functie de creativitatea si fantezia celui care le citeste. Cum le explici celor mici ce bogatie incredibila asteapta sa fie descoperita intre cele doua coperte?
Pedagogii spun ca cel mai bine este sa incepeti prin a introduce cititul in programul zilnic, la fel ca spalatul pe dinti sau ora fixa de culcare.

Niciuna din aceste rutine nu pare atractiva dar este absolut necesara pentru copii, care invata cu usurinta sa le respecte. La fel si cititul povestilor sau al cartilor si revistelor de orice gen. Cel mai bine este sa fixati in programul zilnic o perioada destinata lecturii.
Si nu doar ora este importanta, ci si locul. Alegeti un spatiu confortabil, bine luminat, fie pe canapeaua din sufragerie, fie in camera copilului. Organizati un mic cuib linistit in care acesta sa se poata concentra asupra lecturii, sa nu fie deranjat in niciun fel de forfota din jur si nici atras de alte activitati.
Prezenta televizorului se exclude bineinteles, in schimb, un fond muzical adecvat este chiar recomandat.

"Educatorul trebuie să aibă în vedere că datoria lui nu este atât să înveţe pe copil tot ce se poate învăţa, ci să-i deştepte iubirea şi respectul faţă de ştiinţă şi să-i arate căile adevărate prin care poate câştiga cunoştinţele şi prin care poate perfecţiona dacă are de gând aceasta. "

(John Locke)

Dar urmele?

Copilu l necăjea pe tata                              Ce trist era bătrânul tată
Nu- l asculta, îi răspundea                            Privea la alţi copii, destui,
Şi sfatul sacru de părinte                            Care î i ascultau părinţii
El zi de zi nesocotea...                               De ce nu- l asculta ş i- al lui?...
De la un timp, bătrânul tată                      De ce baţi cuie- n uş ă, tată?
Fără puterea de- a mustra.                         Nu văd să facă aş a alţi taţi!
Bătu câte un cui în u şă                             - Cu fapta cea necugetată
Pentru oricare faptă rea.                             Aceste cuie tu le baţi!
S a pus pe gânduri rău feciorul:                     Şi fapta bună îi fu crezul,
- Vai, cuiele cum să scot eu?                     şi- n u şă nici un cui nu este.
- Cu tot atâtea fapte bune                                Cu bucurie fugi fiul
De acum încolo, fiul meu!                               La tatăl său să i dea de veste.

                             Bătrânul om era pe moarte,
                             În cel din urmă al său ceas:
                             E bine, nu s în u ă cuie...
                            Dar găurile ... au rămas ...