Copilu l necăjea pe tata Ce trist era bătrânul tată
Nu- l asculta, îi răspundea Privea la alţi copii, destui,
Şi sfatul sacru de părinte Care î i ascultau părinţii
El zi de zi nesocotea... De ce nu- l asculta ş i- al lui?...
De la un timp, bătrânul tată De ce baţi cuie- n uş ă, tată?
Fără puterea de- a mustra. Nu văd să facă aş a alţi taţi!
Bătu câte un cui în u şă - Cu fapta cea necugetată
Pentru oricare faptă rea. Aceste cuie tu le baţi!
S a pus pe gânduri rău feciorul: Şi fapta bună îi fu crezul,
- Vai, cuiele cum să scot eu? şi- n u şă nici un cui nu este.
- Cu tot atâtea fapte bune Cu bucurie fugi fiul
De acum încolo, fiul meu! La tatăl său să i dea de veste.
Bătrânul om era pe moarte,
În cel din urmă al său ceas:
E bine, nu s în u ă cuie...
Dar găurile ... au rămas ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu