Daca grădiniţa este prima experienţă a vieţii în societate a copilului iar  începerea şcolii este un moment semnificativ pentru copil, trecerea de la grădiniţă la şcoală este etapa însoţită de importante modificări motivaţionale, trecere marcată de tranziţii şi înlocuiri dinamice ale motivaţiei ludice cu motivaţia de tip şcolar. Copilul doreşte să devină şcolar, vrea să poarte însemnele de şcolar şi are chiar un început de competenţă pentru activitatea şcolară,dar se constată totuşi că există încă un decalaj important între ceea ce vor fi solicitările de tip şcolar pentru el şi ceea ce poate el realiza acum, în situaţia de preşcolar. Aici trebuie intervenit educaţional pentru a reduce acest decalaj şi pentru a-i conferi o dimensiune optimă, cu valori motivaţionale pentru copil, inducându-i energia necesară pentru a se angaja pe direcţia noilor achiziţii. Grădiniţa este veriga iniţială a învăţământului preuniversitar,cu sarciniinstructiv-educative pentru pregătirea preşcolarilor în vederea integrării şi adaptării optime în viaţa de şcolar. În grupa mare-pregătitoare jocul se îmbină cu activităţi de învăţare, copilul fiind obligat să-şi însuşească literele şi numeraţia, şcoala – mai exact clasa I – fixând noţiunile câştigate la nivelul grupei pregătitoare. Momentul intrării în şcoală presupune un anumit nivel de dezvoltare psiho-fizică. Aptitudinea pentru şcolaritate presupune dobândirea unor capacităţi, abilităţi şi deprinderi. Copilul are aptitudine pentru şcolaritate când dovedeşte că poate să facă faţă exigenţelor şcolare, evitându-se astfel eşecul. Fenomenul integrării copilului în activitatea şcolară este un fenomen complex, în analiza căruia trebuie să se ţină cont de:

-vârsta cronologică

-maturitatea şcolară

-conţinutul instruirii în clasa I.

Pentru realizarea maturităţii şcolare este necesară pregătirea copiluluipreşcolar în plan

-cognitiv

-afectiv

-volitiv.

Acest subiect atit de important tuturor parintilor a fost discutat la sedinta din 22.01.15.