O imagine face cat o mie de cuvinte, se spune. Dar o mie de cuvinte pot genera o mie de imagini diferite, in functie de creativitatea si fantezia celui care le citeste. Cum le explici celor mici ce bogatie incredibila asteapta sa fie descoperita intre cele doua coperte?
Pedagogii spun ca cel mai bine este sa incepeti prin a introduce cititul in programul zilnic, la fel ca spalatul pe dinti sau ora fixa de culcare.
Niciuna din aceste rutine nu pare atractiva dar este absolut necesara pentru copii, care invata cu usurinta sa le respecte. La fel si cititul povestilor sau al cartilor si revistelor de orice gen. Cel mai bine este sa fixati in programul zilnic o perioada destinata lecturii.
Si nu doar ora este importanta, ci si locul. Alegeti un spatiu confortabil, bine luminat, fie pe canapeaua din sufragerie, fie in camera copilului. Organizati un mic cuib linistit in care acesta sa se poata concentra asupra lecturii, sa nu fie deranjat in niciun fel de forfota din jur si nici atras de alte activitati.
Prezenta televizorului se exclude bineinteles, in schimb, un fond muzical adecvat este chiar recomandat.
duminică, 26 iunie 2011
"Educatorul trebuie să aibă în vedere că datoria lui nu este atât să înveţe pe copil tot ce se poate învăţa, ci să-i deştepte iubirea şi respectul faţă de ştiinţă şi să-i arate căile adevărate prin care poate câştiga cunoştinţele şi prin care poate perfecţiona dacă are de gând aceasta. "
(John Locke)
luni, 20 iunie 2011
Dar urmele?
Copilu l necăjea pe tata Ce trist era bătrânul tată
Nu- l asculta, îi răspundea Privea la alţi copii, destui,
Şi sfatul sacru de părinte Care î i ascultau părinţii
El zi de zi nesocotea... De ce nu- l asculta ş i- al lui?...
De la un timp, bătrânul tată De ce baţi cuie- n uş ă, tată?
Fără puterea de- a mustra. Nu văd să facă aş a alţi taţi!
Bătu câte un cui în u şă - Cu fapta cea necugetată
Pentru oricare faptă rea. Aceste cuie tu le baţi!
S a pus pe gânduri rău feciorul: Şi fapta bună îi fu crezul,
- Vai, cuiele cum să scot eu? şi- n u şă nici un cui nu este.
- Cu tot atâtea fapte bune Cu bucurie fugi fiul
De acum încolo, fiul meu! La tatăl său să i dea de veste.
Bătrânul om era pe moarte,
În cel din urmă al său ceas:
E bine, nu s în u ă cuie...
Dar găurile ... au rămas ...
Nu- l asculta, îi răspundea Privea la alţi copii, destui,
Şi sfatul sacru de părinte Care î i ascultau părinţii
El zi de zi nesocotea... De ce nu- l asculta ş i- al lui?...
De la un timp, bătrânul tată De ce baţi cuie- n uş ă, tată?
Fără puterea de- a mustra. Nu văd să facă aş a alţi taţi!
Bătu câte un cui în u şă - Cu fapta cea necugetată
Pentru oricare faptă rea. Aceste cuie tu le baţi!
S a pus pe gânduri rău feciorul: Şi fapta bună îi fu crezul,
- Vai, cuiele cum să scot eu? şi- n u şă nici un cui nu este.
- Cu tot atâtea fapte bune Cu bucurie fugi fiul
De acum încolo, fiul meu! La tatăl său să i dea de veste.
Bătrânul om era pe moarte,
În cel din urmă al său ceas:
E bine, nu s în u ă cuie...
Dar găurile ... au rămas ...
miercuri, 1 iunie 2011
luni, 2 mai 2011
ÎNDEMN
Hai cu toţii, copilaşi,
Fete si voi băieţaşi.
Hai la şcoală să-nvăţăm,
Şi frumos să ne purtăm.
Cine-i bun şi-nvaţă, are
Bucurie cÎnd e mare.
Cui i-e lene azi să-nveţe,
Va fi trist la bătrîneţe.
Fete si voi băieţaşi.
Hai la şcoală să-nvăţăm,
Şi frumos să ne purtăm.
Cine-i bun şi-nvaţă, are
Bucurie cÎnd e mare.
Cui i-e lene azi să-nveţe,
Va fi trist la bătrîneţe.
sâmbătă, 23 aprilie 2011
Un Paşte Fericit !!!
Copiii sunt foarte curiosi, vor sa stie, sa afle si "de ce"-urile lor adresate parintilor si maturilor din jurul lor curg insistent, zilnic.
În ultimul timp, de cînd se vorbeşte tot mai mult despre marea sărbatoare care se apropie, Invierea Domnului Iisus Christos, copiii întreabă, nedumeriţi, de ce iepuraşul este cel care aduce cadouri de Paşte, de ce tocmai animăluţul acela atat de speriat despre care au aflat că, de frică, doarme cu ochii deschişi?
Şi, pentru că le plac poveştile, cu siguranţă, copiii vor afla adevărul adevărat din această legendă care a străbătut pînă la noi munţi de vreme să lămurească această enigmă.
Se spune că demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, trăia o mamă singură care-şi crestea, cu multe sacrificii, dar si cu infinita dragoste, cei şapte copilaşi rămaşi orfani după ce un trunchi uriaş de copac se prabusişe peste tatăl lor ăn timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese ăn pădure.
Se apropia Sărbătoarea Paştelui şi biata mamă era tare necăjită că nu avea cu ce să cumpere cadouri la copii, asa cum se obişnuia şi pe atunci. Şi, pe cînd copilaşii erau la pădure să adune nişte vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a pus-o în practică.
Cu multa dragoste, de care numai mamele adevarate sunt in stare, femeia a vopsit nişte ouă, apoi le-a pus în poala şorţului şi a mers în gradină.
Undeva, intr-un colt nu prea indepartat al gradinii a facut un cuibar in care, cu multa grija, ca sa nu le sparga, a pus ouale pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze si crengute uscate dupa care si-a vazut de treburile ei, pe langa soba, pentru ca-n ajun de sarbatoare mamele au foarte multe de facut, de pregatit.
A doua zi de dimineata, dupa ce s-au trezit din somn, copiii au intrebat nerabdatori dar si curiosi ce cadouri vor primi, stiut fiind ca era zi de Paste. Atunci, mama le-a spus sa mearga in gradina pentru ca acolo-si vor gasi cadourile. Galagiosi, razand si harjonindu-se, copiii au navalit, unul dupa altul, in gradina.
Speriat de glasurile lor, un iepuras tasneste de undeva, dintr-un colt al gradinii unde se odihnea, si o ia la fuga. Curiosi, copiii s-au indreptat in fuga spre locul din care iepurasul tocmai tasnise si acolo, sub frunzele uscate, au gasit ouale rosii, frumos incondeiate.
Bucurosi, copiii au inceput sa cînte, sa danseze, sa bata din palme si sa strige, convinsi de ceea ce au vazut, ca iepurasul le-a adus cadouri.
Chiar si astazi inca mai exista obiceiul ca in ziua intai de Paste, copiii sa fie trimisi in gradina ca sa-si caute cadourile pe care iepurasul le-ar fi lasat acolo, special pentru ei, inca din zori.
I
luni, 18 aprilie 2011
Grădiniţa de acasă.
|
|
duminică, 10 aprilie 2011
Educaţia familială
„Cei şapte ani de acasă” –acestă frază ne vorbeşte foarte multe de familia, credinţa, concepţiile oricărei persoane, de mediul în care s-a format individul.
vineri, 8 aprilie 2011
Mai rămîi, copilărie
Poster elaborat de colegii din grupă pentru Damir. Conturul mîinii fiecărui copil cu urări.
Și la activitatea de muzică împreună cu conducătorul de muzică și toți prietenii am cîntat
„LA MULȚI ANI„ pentru Damir.
Stăm în așteptarea omagiatului.
Suntem gata de a-l surprinde frumos pe Damir.
Zîmbetul lui Damir vorbește despre reușita surprizei pe care am organizat-o.
Și iată-ne cu toții plini de voie bună.
duminică, 3 aprilie 2011
O nouă poveste cu peştişorul de aur
A fost odată un Om. Locuia el la marginea unei păduri, într-o casă de lemn. Îi plăcea să pescuiască, să umble la vînătoare, să asculte trilurile păsărilor, să bea apă din izvor.
Într-o zi, Omul îşi aruncă undiţa în apă, nădăjduind să prindă cît mai mult peşte. Trecu o bună bucată de vreme, dar peştele nu se prindea. Deodată, însă, simţi că trage cineva de undiţă. Nu-i veni a crede: prinse un peştişor care era tot poleit cu aur.
- Omule, ştiu că-mi vei cere să-şi îndeplinesc trei dorinţe. Aşa voi face, dar cu condiţia că mă vei elibera.
- Bine. Dacă îmi vei îndeplini dorinţele, te voi elibera.M-am plictisit să locuiesc în căsuţa cea de lemn. Vreau o casă din piatră, cu lumină electrică şi încălzire.
S-a întors Omul acasă şi găseşte o casă din piatră. În interiorul casei - mobilier diferit, apa curge din robinet, aragaz, lumină electrică şi alte comodităţi.
- Aşa viaţă mi-am dorit întotdeauna!!!
Dar mai am o dorinţă. De ce să umblu pe jos, dacă îi pot cere o maşină?!...
Peştişorul îi îndeplini şi această dorinţă. Primi Omul o maşină. Construi drumuri ca să poată merge cu maşina.În scurt timp, multe poteci s-au transformat în drumuri asfaltate. Dar Omului tot puţin îi era şi simţi el că ar mai vrea ceva.
- Vreau o uzină să apară în acest loc. Vreau să fiu bogat!
- Bine! Vei avea uzină. Dar ţine minte: e ultima ta dorinţă!
Privea Omul fericit la uzina lui. Dar dimineaţa, cînd se trezi, se înspăimîntă: fumul învălui cerul, apa murdară curgea în rîu. Începu a strănuta, îi venea greu să respire.
- Ce-am făcut ?!
Începu a chema disperat peştişorul de aur. Din tot sufletul ruga peştişorul să refacă totul precum a fost de la bun început.Mult timp strigase, dar nimeni nu-i răspundea. Peştişorul zăcea bolnav. Omul distruse natura, iar murdăria rîului îi "luase" puterile miraculoase...
(revista Spiriduş 2008)
Într-o zi, Omul îşi aruncă undiţa în apă, nădăjduind să prindă cît mai mult peşte. Trecu o bună bucată de vreme, dar peştele nu se prindea. Deodată, însă, simţi că trage cineva de undiţă. Nu-i veni a crede: prinse un peştişor care era tot poleit cu aur.
- Omule, ştiu că-mi vei cere să-şi îndeplinesc trei dorinţe. Aşa voi face, dar cu condiţia că mă vei elibera.
- Bine. Dacă îmi vei îndeplini dorinţele, te voi elibera.M-am plictisit să locuiesc în căsuţa cea de lemn. Vreau o casă din piatră, cu lumină electrică şi încălzire.
S-a întors Omul acasă şi găseşte o casă din piatră. În interiorul casei - mobilier diferit, apa curge din robinet, aragaz, lumină electrică şi alte comodităţi.
- Aşa viaţă mi-am dorit întotdeauna!!!
Dar mai am o dorinţă. De ce să umblu pe jos, dacă îi pot cere o maşină?!...
Peştişorul îi îndeplini şi această dorinţă. Primi Omul o maşină. Construi drumuri ca să poată merge cu maşina.În scurt timp, multe poteci s-au transformat în drumuri asfaltate. Dar Omului tot puţin îi era şi simţi el că ar mai vrea ceva.
- Vreau o uzină să apară în acest loc. Vreau să fiu bogat!
- Bine! Vei avea uzină. Dar ţine minte: e ultima ta dorinţă!
Privea Omul fericit la uzina lui. Dar dimineaţa, cînd se trezi, se înspăimîntă: fumul învălui cerul, apa murdară curgea în rîu. Începu a strănuta, îi venea greu să respire.
- Ce-am făcut ?!
Începu a chema disperat peştişorul de aur. Din tot sufletul ruga peştişorul să refacă totul precum a fost de la bun început.Mult timp strigase, dar nimeni nu-i răspundea. Peştişorul zăcea bolnav. Omul distruse natura, iar murdăria rîului îi "luase" puterile miraculoase...
(revista Spiriduş 2008)
sâmbătă, 2 aprilie 2011
De-ale copiilor
Două fetiţe pe nume Mădi (5 ani) şi Deli (4ani) discutau foarte serios între ele. Eu mă aflam în prejma lor, deaceea am auzit tot ceea ce discutau.
Deli: Părinţii cînd nu au copii sunt sărăci.
Mădi: Da...dar ei se căsătoresc şi devin bogaţi.
Deli: Părinţii devin bogaţi cînd au copiii.
Mădi: Ei.., copiii se nasc,cresc, îmbătrînesc şi tot aşa.
Deli: Nu-i corect.Copiii niciodată nu îmbătrînesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)